Capitolul 4 – O aniversare perfectă (Grecia)

capitolul spania - tara din vis
Capitolul 5 – O vară de neuitat (Spania)
November 2, 2019
capitolul moldova - tara din vis
Capitolul 3 – Țara din Vis (Moldova)
November 3, 2019

Capitolul 4 – O aniversare perfectă (Grecia)

capitolul 4 - tara din vis

O aniversare perfectă

Mihai s-a trezit cu un zâmbet larg. O rază de soare îi mângâia obrazul. Ochii verzi ca iarba plină de rouă îi străluceau de bucurie. A venit ziua cea mult așteptată! Astăzi e ziua lui de naștere, și mama sa, o persoană deloc înțelegătoare în ultima vreme, i-a împlinit o mare dorință: a acceptat să-i găzduiască prietenii din copilărie pentru câteva zile în București.

Petrecerea pentru ziua lui nu era atât de importantă ca în anii trecuți, cu toate că urma să petreacă într-un local cu pretenții, revederea cu prietenii lui dragi era însă pe primul loc acum. Astăzi împlinește 15 ani… ani în care și-a petrecut fiecare vacanță de vară la bunici, alături de ei.

Cosmin, unul dintre prietenii lui, este un băiat de 14 ani din Bârlad, iar Cristi, care este de aceeași vârstă cu Mihai, locuiește la țară. Violeta este o tânără drăguță de 16 ani, cu ochi căprui.

Mihai este nerăbdător să-i reîntâlnească. Se îmbracă repede și coboară la bucătărie ca să ia micul dejun. Mama îl așteaptă cu zâmbetul pe buze și îl îmbrățișează:

– La mulți ani, băiatul meu drag! Îți doresc un an frumos, cu multe realizări!

– Mulțumesc, mamă!

Mihai o îmbrățișează și îi întoarce un sărut pe obraz. O privește cu drag și cu recunoștință pentru că a acceptat vizita prietenilor lui. În două ore sosește trenul, iar el are deja atât de multe planuri!

După micul dejun, pornește alături de mama sa spre Gara de Nord. Ajunși la gară destul de devreme, au timp să o observe îndeaproape. Deși clădirea gării este pe lista monumentelor istorice, aspectul ei este deplorabil. Au trecut aproximativ 20 de ani de la ultima restaurare. S-a inaugurat pe 13 septembrie 1872, când s-a dat în exploatare circulația feroviară pe linia Roman – Galați – București – Pitești și s-a numit inițial Gara Târgoviștei. În 1888 a luat denumirea actuală.

Pentru Mihai, aceste informații nu aveau o prea mare importanță, dar, pentru că Violeta venea pentru prima dată în București, s-a pregătit cu o mulțime de informații legate de arhitectura orașului, și nu numai. Chiar dacă ea nu a călătorit în alte orașe în afară de Bârlad și de Iași, Mihai era sigur că Violeta știe mai multe lucruri despre București, poate chiar mai multe decât el însuși, care s-a născut și a crescut acolo. Violeta a fost mereu un copil dornic să exploreze și să citească, fiind astfel o elevă eminentă. Chiar el îi ducea în fiecare vară cărți, știind că ea se bucură de lectură mai mult decât de orice altceva.

După o așteptare destul de lungă pe peron, i-a văzut coborând din tren. A alergat spre ei, cuprins de o dorință imensă de a-i îmbrățișa pe toți. Erau atât de schimbați! Chiar și Cosmin, cel mai mic dintre ei, arăta foarte diferit.

Din conversațiile avute pe Instagram nu și-a dat seama că s-a înălțat atât de mult. Cosmin devenise un adolescent șarmant, cu ochi negri, pătrunzători. Cristi nu se schimbase foarte mult, Violeta, în schimb, devenise o tânără zveltă, iar părul blond și plin de bucle îi juca pe umeri la fiecare mișcare. Purta o rochiță albastră, de culoarea cerului. Într-un cuvânt, era o rază de soare pe peronul Gării de Nord.

Povestind veseli, tinerii au ajuns la mașină, pentru a porni spre casă. Mihai și-a amânat o parte din planuri, presupunând că prietenii lui sunt obosiți după o astfel de călătorie.

Oboseala nu i-a oprit însă pe aceștia să admire frumusețea orașului, în timp ce se uitau din mașina care rula încet în trafic. Ajunși în cartierul în care locuia Mihai, tinerii au fost impresionați de numeroasele clădiri moderne, precum și de multitudinea spațiilor verzi.

Cartierul Băneasa, căci acolo locuiește Mihai, a fost în trecut comuna Băneasa. Situat în partea de nord-est a Bucureștiului, a luat naștere pe o parte a moșiei Mariei Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac. Denumirea satului și mai apoi a cartierului vine de la soția (băneasa) Banului Mareș, din secolul al XVII-lea. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, o mare parte a moșiei a intrat în posesia lui Ștefan Văcărescu, tatăl poetului Ienăchiță Văcărescu. Poetul a construit aici un conac din care nu mai există decât biserica Sfântul Nicolae. Astăzi, cartierul Băneasa găzduiește numeroase monumente și clădiri încărcate de istorie, fiind un cartier prosper și liniștit în metropola bucureșteană.

Drumul spre casă a fost presărat cu exclamații felurite:

– Privește statuia aceasta!

– Ce parc frumos și plin de copii!

– Ce clădire imensă!

Tinerii erau încântați de tot ce vedeau. Într-adevăr, Bucureștiul este nemaipomenit, însuflețit de oameni grăbiți sau, dimpotrivă, de clădiri noi și vechi, de parcuri pline de verdeață și locuri de joacă, de firme luminoase și frânturi de istorie, îmbinate toate într-un stil nou, urban, unic.

– Bucureștiul este un oraș unic! a declarat Violeta.

Uimiți de tot ce vedeau, aceștia nu și-au dat seama că mașina a oprit în fața casei în care locuia Mihai. El a coborât grăbit și a deschis portiera pentru prietenii lui. Aceștia au ajuns în fața unei case frumoase, cu etaj. Pentru a ajunge la casă, trebuia să traversezi o curte spațioasă, aranjată cochet cu flori și cu arbori care ofereau umbra mult dorită în zilele dogoritoare. Un leagăn spațios îi îmbia la odihnă, dar curiozitatea de a ajunge în casă era mai mare, așa că au lăsat asta pentru mai târziu.

Conduși de Mihai și de mama acestuia, au intrat în casă, iar mai apoi, în livingul spațios, curat și decorat cu mult bun gust. Au urcat mai apoi la etaj, spre camera de oaspeți, admirând tablourile de pe coridor.

– Foarte frumoase aceste peisaje!

– Mă bucur că îți plac, Violeta! Sunt pictate de mama mea. E un hobby care o relaxează. Vei găsi câteva și pe pereții camerei în care vei sta. Fiind fată, vei avea camera ta. Noi, băieții, vom sta în camera mea. Te lăsăm să despachetezi și ne vedem la masă în câteva minute. Mama ține foarte mult la punctualitate. Simte-te ca acasă!

– Mulțumesc! Ești o gazdă minunată și sunt sigură că vom petrece zile de neuitat!

– Băieți, camera noastră este vizavi! Haideți să vă familiarizați cu locul și să coborâm la masă!

– Ce priveliște minunată este de aici!

– Încă nu ai văzut nimic, Cosmin! Vom explora multe locuri, dar mai întâi trebuie să vă odihniți și…

– La masă, copii!

– Cum spuneam, mama nu apreciază când trebuie să aștepte cu masa pusă. Să coborâm!

Cu fiecare treaptă coborâtă, aromele îmbietoare ale numeroaselor feluri de mâncare se intensificau. Plini de entuaziasm și de curiozitatea explorării locurilor noi, tinerii au uitat că nu au mâncat de suficientă vreme încât să aibă o foame zdravănă.

– O, ce festin! a exclamat Cristi, fără să-și dea seama că gândurile lui au prins glas.

În hohotele de râs ale celorlalți, s-a așezat rușinat la masă.

– Copii, să aveți poftă! Am gătit cu drag toate mâncărurile voastre preferate, cu ajutorul lui Mihai, un complice extrem de eficient. Sunteți destul de mari, așa că vă las să savurați masa și să vă bucurați unul de compania celuilalt. Nu uitați de desert, Mihai!

– Vă mulțumim! au spus în cor tinerii veseli, privind spre festinul întins pe masa din bucătărie: sarmale, chifteluțe, șnițele, friptură și cartofi rumeniți, alături de murături și salată proaspătă.

S-au așezat confortabil în jurul mesei și au mâncat cu poftă, chiar și Cristi care se înroșise ca un rac din cauza gândului exprimat cu voce tare. Printre îmbucături mai povesteau câte o întâmplare și mai spuneau câte o glumă, spre amuzamentul tuturor. După înghețata cu vișine, desertul preferat al Violetei, mama a revenit în bucătărie.

– Mihai, le-ai spus copiilor ce planuri ai pentru zilele următoare?

– Nu, mamă. Toate lucrurile se vor întâmpla la momentul potrivit. Fiecare zi din această săptămână va fi o nouă aventură!

– Se pare că totul a fost plănuit în detaliu, a remarcat încântat Cosmin.

– Da, Mihai nu și-a dorit niciun alt cadou pentru ziua lui. S-a pregătit cu atenție pentru venirea voastră și m-a ajutat chiar și la bucătărie, lucru care nu-i prea stă în fire, a glumit mama, zâmbindu-le copiilor. Acum mergeți să vă odihniți puțin și, mai apoi, cu forțe proaspete, puteți continua explorarea Bucureștiului.

Băieții s-au retras în cameră, dar nu înainte de a mulțumi cum se cuvine pentru masă, iar Violeta s-a oferit politicos și chiar a insistat să strângă masa și să spele vasele. Mama lui Mihai a acceptat cu plăcere compania Violetei, neavând prea des ocazia să aibă ajutor în bucătărie. Mihai era un copil bun, dar nu manifesta un interes deosebit pentru activitățile din bucătărie. Ca orice băiat de vârsta lui, era preocupat de tehnologie și de sport, petrecând mai mult timp cu prietenii și mult prea puțin timp cu mama lui. Deși obosiți, cei trei băieți nu au stat mai mult de o jumătate de oră în cameră, dornici să iasă la o plimbare prin cartier. Violeta s-a alăturat grupului, susținând că nu are nevoie de odihnă.

Au pornit astfel să cunoască orașul, începând cu cartierul lui Mihai. Primul lucru care le-a atras atenția a fost un miros îmbietor de prăjituri, proaspăt scoase din cuptor.

– Aceasta e brutăria de la care cumpărăm pâine în fiecare dimineață!

Grupul și-a continuat plimbarea, ajungând la parcul din capătul străzii. Acesta era plin ce copii, mai mici și mai mari, cu arbori înalți, cu bănci numeroase, cu o pistă de biciclete pentru cei mari și pentru cei mici, cu numeroase leagăne, tobogane și balansoare. Pe una dintre bănci se aflau doi băieți și o fată. Mihai s-a îndreptat spre ei, semn că-i cunoaște. Cosmin, Cristi și Violeta l-au urmat.

– Bună! Ei sunt prietenii mei care au ajuns, în sfârșit, la București! Faceți cunoștință… Violeta, Cosmin și Cristi, ei sunt Andrei, Daniel și Julieta!

– Încântați de cunoștință! au răspuns toți în cor.

– Deci marea ta dorință s-a împlinit, Mihai.

– Da, Julieta, acum sunt înconjurat de cei mai buni prieteni ai mei! Vreți să veniți cu noi într-o plimbare prin cartier?

– Sigur, de ce nu?

Plimbându-se prin cartier, lui Daniel îi veni o idee genială.

– Nu ați vrea să mergem la Grădina Zoologică?

– Da, spuse Mihai. Este o idee foarte interesantă!

Toți ceilalți au fost de acord, fiindcă ei nu au mai fost niciodată la Zoo și, cu atât mai mult, nu în București. Drumul până acolo a fost plăcut. Vremea era frumoasă, totul era înconjurat de verdeață și cu atât mai plăcut era faptul că erau împreună din nou, după foarte mult timp. Își povesteau unul celuilalt despre cum se schimbă viețile lor, an cu an, și cum se simt ei acum că sunt aproape adulți. După multe râsete și hohote, au ajuns la Zoo Băneasa.

  Chiar de la intrare puteai vedea multe reptile, precum sunt: șopârlele, crocodilii, șerpii sau broaștele. Au intrat nerăbdători să vadă toate animalele. Au fost foarte uimiți de cât de multe reptile erau aici. Însă nu și Julieta… de când era mică, ea se temea foarte mult de reptile, mai ales de crocodilii mari și fioroși. În continuare, au întâlnit niște maimuțe jucăușe, mulți lemuri prietenoși și un leu gigantic. Acesta avea blana foarte pufoasă, iar dinții erau foarte ascuțiți, de zece ori mai mari decât cei ai omului. Dintr-odată a început să ragă, și toți din jurul lui s-au speriat. După experiența asta înfricoșătoare, s-au amuzat cu un ursuleț maroniu care înota într-un lac micuț, plin de peștișori. În final, au văzut foarte multe specii de păsări, precum: vulturi, bufnițe, papagali, chiar și păsări flamingo. Au fost foarte uimiți de cele văzute acolo și toți au plecat entuziasmați.

La întoarcere, trecând prin Parcul Herăstrău și traversând aleile numeroase, au admirat Insula Trandafirilor, Insula Plopilor și Grădina Japoneză. Au făcut și un popas în caruselul din Grădina Japoneză, iar apoi au plecat bucuroși spre casă, despărțindu-se de prietenii lui Mihai din București.

Mama lui Mihai i-a întâmpinat cu mare drag, invitându-i să se așeze la masă. Degustând din bunătățile întinse pe masă, povesteau cu entuziasm despre cele petrecute astăzi. În sfârșit, a venit și mama cu desertul preferat al lui Cristi. Mihai, știind că el adoră cozonacul și clătitele, și-a rugat mama să le pregătească.

– Vă mulțumesc! A fost cu adevărat o surpriză! exclamă Cristi.

– Ar fi bine să vă odihniți, copii. Mâine va fi o zi încărcată.

Nici nu era nevoie de sugestia mamei, tinerii erau obosiți și s-au dus în camerele lor, cu excepția Violetei care a insistat să ajute la bucătărie. După câteva minute au început să se audă chicote de la etaj, bucuria reîntâlnirii se putea înțelege de departe, și oboseala nu a reușit să o doboare ușor.        

După multe chicote, Violeta a decis să se ducă în camera băieților, fiind plină de curiozitate. Prezența ei nu a redus veselia, ba dimpotrivă! Cu toții jucau „Adevăr sau provocare”. La un moment dat, mama lui Mihai a intrat în camera băieților să vadă ce se întâmplă și a fost surprinsă să o vadă și pe Violeta acolo, știind ca ea avea propria cameră pentru durata vizitei.

– Copii, aș putea să vă întreb ce se întâmplă și de ce se aud râsete până jos?

– Nu făceam nimic, mamă, doar râdeam și noi, amuzați de jocul ăsta. Ne cerem scuze dacă am exagerat!

– Bine, copii, mă bucur că petreceți frumos împreună, dar trebuie să și dormiți dacă vreți să aveți energie pentru mâine.

– Oh, da, aveți dreptate! Noapte bună tuturor și somn ușor! salută Violeta, ieșind din cameră.

– Noapte bună și ție, Violeta!

Dimineața următoare, copiii au fost treziți de mama lui Mihai la ora 8:30, lucru care nu i-a încântat, având în vedere ora târzie la care se culcaseră, dar micul dejun îmbietor le-a schimbat dispoziția. Pe masă erau clătite simple, cu ciocolată, cu sirop, omletă, suc proaspăt de portocale, cereale cu miere, cu ciocolată și de porumb.

– Mamă, te-ai pregătit pentru o armată întreagă?

– Nu știam ce preferințe are fiecare, așa că am decis să împac pe toată lumea.

– Oh, nu trebuia să vă deranjați atât de mult, dar mulțumim pentru masa îmbelșugată și pentru ospitalitate, spuse respectuos Violeta.

– Violeta are dreptate, completă Cosmin, vă mulțumim!

– Eu sunt recunoscător pentru tot ce faceți pentru noi, sunteți o mamă cum mulți copii și-ar dori să aibă, spuse Cristi.

– Mă copleșiți, dragilor. Hai, acum mâncați ca sa aveți energie și putere pentru ziua asta!

 După micul dejun, Violeta a ajutat-o pe mama lui Mihai să strângă și să spele vesele, chiar dacă aceasta a protestat și i-a spus să se pregătească împreună cu ceilalți copii pentru programul stabilit deja.

– Deci unde mergem? întrebă Violeta.

– Asta este o surpriză, trebuie să plecăm acum dacă vrem să profităm din plin de această zi, spuse Mihai plin de bucurie.

– Bine, bine, hai să mergem odată… dacă pari atât de bucuros, atunci, surpriza trebuie să fie pe măsură, spuse Cosmin.

– Cât timp facem până la destinație? încercă Cristi să afle detalii.

– Vreo 30 de minute, nu vă faceți griji, răspunse Mihai.

– Și cum ajungem acolo? continuă Violeta șirul întrebărilor curioase.

– Nu vă mai faceți griji, am totul planificat! Să mergem!

Salutând în grabă, copiii au pornit veseli spre ușă, însă aceasta s-a deschid brusc în fața lor.

– Tată…? a întrebat Mihai șocat și încet, aproape ca o șoaptă.

Tatăl lui era un om de afaceri extrem de ocupat și mai mereu era plecat din cauza muncii. Mama își dorise foarte mult ca acesta să fie prezent de ziua fiului lor și îl sunase cu câteva zile înainte, cu scopul de a-i smulge această promisiune. Se pare că tatăl și-a ținut promisiunea de această dată, însă Mihai nu a primit-o ca pe o surpriză plăcută. Se obișnuise să fie doar cu mama, care îi era mereu alături, și acum își dorea să petreacă alături de prietenii pe care îi așteptase atât de mult.

– Tată…?! Dar ce cauți tu aici? Parcă erai foarte ocupat și nu reușeai să ajungi de ziua mea.

– Am decis că ziua de astăzi este prea importantă ca să o ratez.

Mihai și-a îndreptat contrariat privirea spre mama lui și a înțeles. O cunoștea prea bine și își dădu seama că este dezamăgită. Ea îl chemase, dar nimic nu s-a schimbat în comportamentul tatălui. Afacerile erau mereu mai importante decât evenimentele din familie. De dragul mamei și pentru a nu o supăra, Mihai a ținut pentru el toate gândurile și sentimentele care îl copleșeau.

– Și… când pleci?

– Poimâine trebuie să fiu neapărat la Brașov, deci aș vrea să petrecem puțin timp împreună. Vreți să mergem în Centrul Vechi și să luăm masa la restaurantul Cercului Militar?

– Dar… Mihai, surpriza…, spuse Violeta înainte să-și dea seama că gândește cu voce tare.

– E vreo problemă, copii?

– Nu, tată. Centrul Vechi e OK, să mergem!

În ciuda faptului că era supărat pe tatăl său, Mihai își dădu seama ce mult îi seamănă. Centrul Vechi era destinația-surpriză de astăzi, cu excepția Bibliotecii Naționale, locație care ar fi bucurat-o enorm pe Violeta. Dar nu va renunța, îi va spune tatălui să oprească și acolo. Până la urmă, e ziua lui de naștere și nu-i poate strica nimeni planurile pe care le-a făcut spre bucuria prietenilor lui, și nu numai.

– Să petreceți frumos, copii, le ură mama cu lacrimi în ochi, privindu-l pe Mihai doar așa cum o mamă își poate privi copilul: cu dragoste, cu grijă și cu înțelegere. Era felul lor de a se înțelege din priviri.

Tinerii au urcat în mașină cu îndoială în suflete. Toți au simțit cât de încordată era relația dintre tată și fiu. Privind pe geam, nimeni nu scotea un cuvânt. Înainte de a ajunge în centru, Mihai a spus:

– Tată, oprește la Biblioteca Națională! I-am promis Violetei o vizită acolo și cred că este un moment bun pentru că ne aflăm în zonă. Vom profita de ocazie să petrecem și noi doi timp împreună.

Tatăl și-a întors privirea spre bancheta din spate și, având încuviințarea tuturor, a acceptat. Biblioteca Națională e o clădire modernă, impresionantă, situată pe Splaiul Unirii, cu un interior impozant. Tocmai de aceea Mihai aștepta cu nerăbdare să vadă ce reacție va avea Violeta când va păși în leagănul literar, cultural și istoric al țării noastre. În afară de cele mai bune cărți, Biblioteca Națională deține o multitudine de săli special amenajate, săli în care sunt expoziții de pictură, simpozioane, prezentări de carte, alături de multe alte evenimente culturale. Exact așa cum sperase, Violeta a fost copleșită de această vizită, fiind o mare iubitoare de carte și de tot ce înseamnă „tradiție și cultură românească”. Chiar de la intrare tinerii au aflat cu entuziasm că pot vizita expoziția „Ii, cămăși tradiționale românești”, un târg internațional de carte și o expoziție virtuală cu tema „România în Primul Război Mondial”. Entuziasmați, tinerii doreau să vadă cât mai multe lucruri, dar orele treceau pe nesimțite și o senzație acută de foame a luat locul curiozității.

Tatăl lui Mihai era adâncit în gânduri… Își cunoștea atât de puțin fiul. Îl vedea din ce în ce mai rar în ultimii ani. Trebuia să găsească o soluție și să petreacă mai mult timp cu el, înainte de a fi prea târziu. Însoțit de aceste gânduri, nici nu a observat că au ajuns în fața restaurantului Cercului Militar.

Mâncarea a fost pe măsura așteptărilor, tinerii au fost încântați de plimbare, însă Mihai și tatăl său erau cufundați în gânduri. Amândoi aveau regrete și frustrări în ceea ce privea relația lor. Erau gânduri nespuse și adunate ani la rând. Acestea îi răscoleau, dar nu reușeau să-și facă loc și să se contureze în cuvinte.

– Copii, sunteți gata să ne întoarcem acasă?

– Daaa, au răspuns cei trei băieți în cor.

Doar Violeta părea preocupată și tristă. Văzându-l pe Mihai rece și distant cu tatăl lui, își amintea de tatăl ei. Nu-l mai văzuse de când avea șapte ani. Avea amintiri frumoase alături de el și nu a înțeles niciodată de ce a plecat.  Acum înțelegea că nu a fost vina ei, așa cum a crezut în toți acești ani. Simțea o ușurare imensă în faptul că nu copiii sunt vinovați de aceste despărțiri, ci adulții, și poate de multe ori viața nu aduce împreună persoanele potrivite. Acum își dorea cu tărie să-i spună lui Mihai să nu renunțe așa de ușor la relația cu tatăl lui, însă nu avea nici cea mai mică idee cum ar suna acest sfat, chiar de ziua lui.

 Cufundați în gânduri, nici nu și-au dat seama că au ajuns deja acasă.

– Cum ați petrecut, copii? îi întâmpină mama.

– Minunat, mamă, cu multe vizite plăcute și cu adevărate lecții de cultură. Am vizitat Biblioteca Națională și multe locații impresionante ale Centrului Vechi. Suntem epuizați!

– Pregătiți-vă de culcare, mâine vom avea multe lucruri de făcut, e ziua petrecerii!

Toți s-au retras în liniște, unii obosiți, alții măcinați de gânduri. Ziua a început destul de târziu pentru că mama i-a lăsat să doarmă pe săturate. Urma să fie o zi agitată, care va culmina cu marea petrecere. Aceasta urma să aibă loc la un club renumit din oraș. Toate pregătirile fuseseră făcute din timp, și invitații erau numeroși. Tinerii și-au petrecut ziua prin cartier, întorcându-se devreme acasă pentru a se pregăti de plecare la locația destinată petrecerii. Când au plecat, toți arătau minunat!

Ajunși acolo, Violeta, Cristi și Cosmin aveau să-i cunoască pe colegii lui Mihai de liceu. Fuseseră invitați cu toții. Atmosfera era plăcută, muzica bună, iar mâncarea, pe măsură. Se anunța o seară perfectă pentru tineret. Doar mama lui Mihai era încordată și suspicioasă. Trebuia să fie foarte atentă, să nu scape situația de sub control.  Ca prin „minune”, la astfel de petreceri apăreau băuturi alcoolice și țigări, iar unii dintre colegii lui Mihai aveau un comportament „teribilist”. Distracția era în toi, tortul urma să fie tăiat, dar Mihai era de negăsit. Violeta s-a oferit să-l caute și să-l aducă pe sărbătorit. Încă nu găsise modalitatea să-i spună ce gândea despre relația cu tatăl lui. Hotărâse să amâne acest lucru pentru ziua următoare.  După ce a verificat camerele auxiliare, l-a găsit în depozitul clubului, cu câțiva băieți.

– Mihai, ești pregătit să pierzi prietenia mea?

– Violeta, așteaptă, pot să-ți explic!

– Nu trebuie să-mi explici nimic, văd foarte bine ce vrei să faci! Nu așa vei atrage atenția tatălui tău. Nu fumând pe ascuns cu acești colegi care nu prevestesc nimic bun! Să vă fie rușine și vouă! Nu mai vorbesc de supărarea pe care i-o provoci mamei tale. Este un om minunat, la fel ca tine. Nu trebuie să faci asta! Trebuie doar să vorbești cu tatăl tău înainte de a fi prea târziu. Eu nu am avut șansa asta, dar tu o ai. Profită de ea!

– Ai dreptate, Violeta, și îți mulțumesc! Ești o prietenă adevărată. Iartă-mă!

A luat-o de mână și s-au întors la petrecere. După tăierea tortului, petrecerea a continuat cu veselie și mult dans. Nu au lipsit însă incidentele cu băuturi alcoolice, care nu erau permise, aduse de câțiva colegi de clasă. Atunci când mama lui Mihai a înțeles cine sunt vinovații, a chemat imediat un taxi și i-a trimis acasă. Se pare că Julieta și Cristi au devenit prieteni apropiați. Julieta chiar a promis că o să îi însoțească în următoarea zi la gară pentru a-și lua la revedere. După încheierea petrecerii, cei patru tineri, însoțiți de părinții lui Mihai, au pornit spre casă. Mihai era trist la gândul că și prietenii săi, și tatăl său vor pleca la sfârșitul zilei următoare. Trebuia să aibă neapărat o discuție cu tatăl său înainte să plece din nou și să-l revadă după o lună, pentru două zile…

Tot Violeta a fost cea care l-a scos din impas. Imediat după micul dejun din dimineața următoare, Violeta a rugat-o pe mama lui Mihai să îi însoțească la cumpărături. Doreau să ia mici cadouri pentru cei de acasă. Imediat ce au rămas singuri, Mihai i s-a adresat tatălui său:

– Tată, îmi doresc de mult timp să avem o discuție, dar, pentru că am amânat-o amândoi de atâtea ori, nici nu știu cum să încep! Timpul petrecut împreună este din ce în ce mai puțin. Nu am mai mers toți în concediu de foarte mult timp. Și nu mă refer la călătoriile tale de afaceri în care eu și mama te însoțim, dar avem pentru noi doar orele de călătorie propriu-zise și cinele de afaceri în care prezența noastră este doar de fațadă… Îmi doresc o vacanță fără telefonul tău care sună încontinuu, fără să faci nimic altceva decât să fii cu noi! Am încercat să îți atrag atenția aseară fumând cu niște colegi. Am avut noroc că Violeta a fost acolo că să mă oprească și să mă încurajeze să avem această discuție!

– Mihai, am înțeles că avem nevoie să petrecem mai mult timp împreună. Ai crescut, și eu te cunosc așa de puțin… Știu despre tine doar că ești un elev eminent la un liceu foarte bun. Iartă-mă! Am fost atât de absorbit de muncă și de dorința de a avea o viață mai bună, încât am uitat că fericirea unei familii nu poate fi cumpărată. Îți promit că tot ce mi-ai spus până acum se va întâmpla. Deja îl pregătesc pe cel mai bun ajutor al meu să preia o mare parte din atribuțiile firmei.

– Îți mulțumesc, tată! Sper să se întâmple cât mai repede!

– Te rog doar să fii îngăduitor, ca să rezolv aceste lucruri, și te rog să nu mai cazi pradă tentațiilor nocive! Ești un copil prea deștept ca să nu înțelegi consecințele.

– Promit! spuse Mihai și se îmbrățișară puternic, cu ochii înlăcrimați, transmițând mult mai mult decât ar fi putut spune prin cuvinte.

La scurtă vreme după aceea s-au întors și ceilalți de la cumpărături. După masa de prânz trebuia să meargă la gară, să îi însoțească pe prietenii lui de care avea să se despartă până la vara viitoare. Ar fi dorit să mai aibă puțin timp singur cu Violeta.

– Violeta, te pot ajuta eu să îți pregătești bagajul? i s-a adresat el după masă de prânz.

Ceilalți l-au privit întrebători, dar nimeni nu a spus niciun cuvânt.

– De acord, Mihai.

Ajunși în camera în care era găzduită Violeta, el i-a spus:

– Îți mulțumesc pentru aseară! Îți mulțumesc că ești prietena mea!

– Și eu îți mulțumesc, Mihai. Ne-ai oferit o vacanță minunată și o lecție valoroasă. Am îndrăgit orașul tău, pentru că este minunat și… aici trăiești tu. Sper că în câțiva ani să devină și orașul meu, pentru că am hotărât să studiez aici și nu la Iași. Va fi greu să îi conving pe părinții mei, dar cred că voi reuși.

– Până atunci însă te așteptăm la vară la țară, să petrecem în libertate și cu voie bună timpul nostru.

Cei doi prieteni s-au îmbrățișat bucuroși și au început să împacheteze lucrurile Violetei. În scurt timp au coborât, pentru că și ceilalți copii erau gata, și au pornit spre gară. Despărțirea nu a fost plăcută, dar se întorceau acasă, la cei dragi, având cu toții în minte revederea din vacanța de vară.